Inapoi la HOMEPAGE

Istoric al orasului Caracal

Teritoriul judetului Olt,situat in sudul Romaniei intre Dunare si extremitatea sudica a podisului Getic,strabatut de la nord la sud de valea larga a Oltului,importanta artera de comunicatie intre sudul Dunarii si interiorul arcului carpatic,a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

Orasele mai importante ale judetului Olt apar situate pe doua axe paralele nord-sud,de o parte si de alta a Oltului:Slatina si Bals la contactul campiei cu podisul,Caracal si Draganesti in campie,iar Corabia pe malul Dunarii.
Daca Slatina si Caracal s-au format si dezvoltat inca din evul mediu,celelalte centre urbane ale judetului sunt de data mai recenta,iar ridicarea Draganestiului la rang de oras apartine ultimilor ani.

Cercetarile arheologice mentioneaza in Caracal urme ale unei stravechi asezari preistorice,langa importantul oras roman Romula.Trecerea de la treapta de asezare rurala la cea de targ se face ceva mai tarziu,o data cu cresterea importantei drumului comercial dintre Craiova si Bucuresti,prin dezvoltarea agriculturii si comertului in aceasta parte a tarii.

Prima atestare documentara a Caracalului figureaza intr-un act provenit de la Radu Paisie,din 17 noiembrie 1538,prin care se cumparau cateva sate de la jupanita Marga din Caracal.

Detasarea Caracalului ca centru local al campiei din jur este legata si de alegerea lui de catre Mihai Viteazul pentru curte domneasca,in mijlocul unei zone fertile in care domnitorul stapanea o mare suprafata,cu 22 de sate.O anumita perioada a anului Mihai Viteazul a locuit la aceasta curte,de unde chiar a emis unele documente si tot aici “ la satul Caracal in anul 1597,va bate pe turcii navalitori”.

O vrema stirile referitoare la Caracal se raresc.

Frederich von Bawer vizitand orasul in anul 1778 spune ca era “oras si resedinta domneasca,cu trei biserici,o capitanie si un targ,asezat intr-o vale.”

Din complexul arhitectural al curtii de la Caracal,faceau parte biserica,apoi casele domnesti,un turn de observatie,grajdurile si alta edificii.
Curtea domneasca de la Caracal,refacuta si amplificata de Matei Basarab,a fost folosita si in perioada imediat urmatoare,putand chiar inlocui resedintele de la Bucuresti si Targoviste.

Intre 1770-1790 incepe sa se faca simtita trecerea de la targ la oras,oras a carui dezvoltare abia secolul urmator o va contura.

Constantin Brancoveanu acorda o importanta deosebita curtii de la Brancoveni,satul de bastina al sau si al familiei sale,careia ii aduce amenajari speciale.

In timpul domniei lui Mihail Sutu,mosia domneasca de la Caracal este daruita boierului Constantin Filipescu.La putin timp,in 1773,C^tin Filipescu renunta la drepturile sale asupra mosiei domnesti in favoarea orasului Caracal,dupa ce infiinteaza pe langa biserica curtii domnesti o “scoala pentru invatatura copiilor”,prima scoala publica din Caracal.

Conform catagrafiei din anul 1810,orasul Caracal e compus din mahalale,fiecare din ele orientandu-se in jurul cate unei biserici,ctitorite aproape toate la inceputul sec.XVIII-^lea ,pe locul altor biserici de lemn.

In a doua jumatate a secolului XIX-^lea ,in afara centrului,Caracalul avea doua sectiuni care cuprindeau mai multe cartiere(Potroseni,Targul d-Afara-unde se tinea targul anual-,Targul din Nauntru,Sfantul Nicoale,Sfantul Ioan,Boldul).

Centrul Caracalului prindea sa se contureze incepand din piata gradinii Cadrilater unde se concentrau localurile autoritatilor ,cafenelele,gradinile de vara,pravaliile negustorilor,intr-un cuvant intreaga ambianta a unui oras de provincie(unde principala activitate o constituia negotul de cereale).

Negustorimea avea o strada proprie, “Ulita Targului” ce pornea din Cadrilater,unde “marea majoritate a pravaliilor erau de fason turcesc”.Tot aici se gaseau vestitele cafenele ale lui Dulgherescu,clubul Savu,gradina Paradis-unde se produceau uneori actori de seama ai vremii-,cele trei hoteluri,dintre care cel mai vechi datand din anul 1896,primaria si prefectura,cladiri ce si astazi strajuiesc scuarul,pastrand astfel un colt din imaginea vechiului oras.

Ca urmare a innoirii vietii economice,la cumpana dintre cele doua secole,in Caracal se construieste foarte mult, intregul oras exprimand clar conceptia de viata si moda de la sfarsitul secolului trecut.

Printre edificiile publice cu o semnificatie deosebita in ambianta urbana a Caracalului pot fi mentionate teatrul si parcul.

Documentele atesta ca,in a doua jumatate a secolului al XIX-^lea reprezentatiile de teatru cu trupe ambulante si mai tarziu,actori de renume ai scenei romanesti sunt destul de frecvente.La inceput acestea se desfasurau in gradinile localurilor(cafenele,berarii),iarna pe scene improvizate,vara in gradini,unde publicul se dovedea a fi numeros si receptiv.Dupa anul 1880 apar actori de mare popularitate:Matei Millo,Nottara,Grigoriu,Galusca.

Din anul 1883 se amenajeaza totusi un teatru,improvizat in niste grajduri ale lui Iorgu Jianu.

La 14 iulie 1896,dupa planurile arhitectului austriac Franz Bileck “s-a pus piatra fundamentala a Teatrului National din Caracal,menit a duce propasirea culturii locuitorilor orasului”.Teatrul se caracterizeaza printr-o mare bogatie de ornamente,atat in exterior cat si in interior.Coloane angajate,capiteluri,statui,balcoane,cupole,un “teatru cochet impodobit cu stucaturi si inscriptii care chiama trupe si o intentie buna de care trebuie sa se tina seama.”(Nicolae Iorga)

Pana la amenajarea parcului din Caracal,principalul loc de agrement al orasului era gradina publica a Palatului administrativ.Aceasta gradina publica devenind cu timpul nefunctionala,au inceput lucrarile de amenajare a parcului din initiativa primariei,concomitent cu lucrarile de canalizare subterana a paraului ce traversa parcul si orasul.Cei doi peisagisti francezi(Pinard si Redont)incep amenajarea si infrumusetarea parcului,una dintre cele mai remarcabile realizari din acest domeniu.