Din I. I. Russu - Limba traco-dacilor 1967

Listele de cuvinte (o sursă importantă a lui Russu sunt A. Vraciu şi G. Brîncuş):

Cuvintele române autohtone care au un corespondent de origine indo-europeană şi autohtonă în albaneză sunt:
abure, argea, baciu(?), balaur (bală), baligă, baltă, barz (barză), bască, brad, brâu, brusture, bucur-, bunget, buză, caciulă(?), capusă, capută, cătun, copac, cruţa, curma, curpăn, cursă, darâma, daş, druete, farâma, gard, gardină, gata, gălbează, ghimpe, ghionoaie, grapă, gresie, groapă, grumaz, grunz, guşă, mal, mazăre, măgură, mărar, mătură, mânz, moş, mugure, murg, năpârcă, pârâu, păstaie, pururea, rânză, sarbăd, scăpăra, scrum, scula, sâmbure, spânz, sterp, strepede, strungă, şale, şopârlă, şut, ţap, ţarc, vatră, vătuiu, viezure, zgardă, zgâria. (p. 203-204)

Cuvintele sigure sau probabil autohtone (preromane) care lipsesc în albaneză sunt aproximativ 90 (maximum 100, minimum 80):
acăţa, adiia, ameţi, amurg, anina, aprig, arunca, baciu(?), baier, băga, băiat, beregată, boare, bordei, brânduşă, brânză, buiestru(?), burlan(?), burtă, butuc, butură, caier, cărâmb, caţă, căciulă, cârlan, cârlig, copil, creţ, custură, (a)darari, deretica, desbăra(?), descăţa, descurca, desghina, dop, droaie, genune, ghes(?), ghiară, ghiont(?), gorun, gruiu, gudura, încurca, înghina, îngurzi, înseila(?), întrema, leagăn, lepăda, lespede, leşina(?), mare, măceş, mădări, mărcat, melc, mieru, mire, mistreţ, mişca, morman, munună, muşat, niţel, noian(?), păstra, pânză, prunc, răbda, r(e)azem, ridica, scurma, stărnut(?), steregie, străghiată, strugure, sugruma, suguşa, şir (înşira), şoric, tare, ţarină, ţăruş, (a se) uita, undrea, urca, urcior(?), urdă, urdina, urdoare, vătăma, viscol, zăr, zară, zburda, zestre, zgârma. (p. 215-216)

Exemple de cuvinte susţinute de elemente lexicale traco-dace:

Malva, localitate în Dacia Malvensis (aproximativ Oltenia) [...] colonia Maluese ex Dacia [...] prov. Daciae Maluensis [...] - I.-e. *mela- "a ieşi, a apărea", alb. mal', rom. mal (p. 110)

-maros "mare, înalt, prestant"(?) în antropon. Βηριμαρος [...] Καρσιμαρος [...] - I.-e. *mēro-, mōro- "mare, arătos" [...] cf. rom. autohton-preroman mare "înalt" (p. 111)

Consideraţii interesante legate de etimologie:

mazăre prezintă un stadiu mai vechi decât corespondentul alb. modhulle, vocala radicală á fiind originală etimologică, faţă de ó ulterior, rad. i.-e. *mag'(h)-; împrumutat din albaneză în română nu e posibil nici probabil (o accentuat nu devine a în rom.). (p. 202)

sunt de citat trei exemple din cele mai concludente: răbda, rezem- şi droaie. Primul aparţione la i.-e. *orbho-, *robh- "lipsite de ceva, impilat, chinuit, muncit", din care lat. orbus "fără vedere", gr. όρφανός "lipsit de părinţi", germ. arbeit "muncă", slav robǔ, robota (robie etc.); rom. răbda intră în această grupă etimologică fără a putea să fie cuvânt latin, grec, nici slav, german, venind dintr-o limbă în care bh trece la b, o eventual la a; structura lui morfologică (derivarea cu -d-) e de asemenea specifică străveche. Verbul rezema (razem) vine din *re(d)zem-, "sprijin, susţinere, îndreptare", rad. *reg'-, lat. rego, regimen, germ. recken, gr. όρέγω etc., care numai într-o limbă satem cum era traca (cu g' > z) putea să ia forma actuală românească, cu sufixul i.-e. -m-. Droaie vine dintr-un mai vechi *drugia cu u trecut la o (ca pluvia > ploaie etc.), g căzut (ca în ego > eu, magis > mai), aparţinând la baza i.-e. *dhreugh-, "grupă, bandă, droaie", celtic drungos, drong, sl. drugǔ "tovarăş, ortac", družina etc. (p. 209-210)